Descriere

Volum Versuri în chingi de fier de Andrei Iorga

Încă din cele mai vechi timpuri oamenii au încercat să explice lumea și natura, iar filosofii greci presocratici au concluzionat că patru elemente fizice formau tot ce se găsește în jurul nostru, și anume focul, aerul, apa și pământul. Mai târziu, Aristotel afirma că exista un al cincilea, eterul, superior celorlalte. Având un nume derivat de la θεῖν ἀεί cu semnificația aleargă etern, acest element explica mișcarea circulară a corpurilor celeste ce nu au un punct de odihnă, și astfel își cunosc ființa.

Alte culturi aminteau, de asemenea, cinci elemente universale, dintre care patru (materiale) erau identice celor existente în filosofia greacă (focul, aerul, apa și pământul), în timp ce ultimul era numit spirit ori chintesență. La nivelul macrocosmosului acest element reprezenta un material tranzitoriu între planul terestru și cel ceresc, pe când la nivelul microcosmosului spiritul era puntea dintre trup și suflet.

Pe elemente clasice, ciclicitate și ființă este pusă și temelia volumului de debut al poetului Andrei Iorga – Versuri în chingi de fier -, care își intitulează chiar prima secțiune Aer, apă, pământ, foc. Însă elementele clasice și mișcarea ciclică nu se află în strânsă legătură doar cu natura și cu astrele, ci și cu un alter ego ce va trece prin mai multe etape existențiale pentru a se odihni, în final, sub mângâierea difuză a Lunii.

[…]

Întâlnim o lume ciclică în care pornim cu un început de zi, pentru a trece prin noaptea adâncă (inclusiv cu sens metaforic) și pentru a ne întoarce tot la zi – o ciclicitate a vieții umane transpusă în poezie, o poezie ce în secțiuni precum Apăsare, Reflecții, Versuri Alchimice și Memento Mori nu iartă. Nu iartă mediul urban autohton, modul de viață al prezentului, prietenii falși, oamenii indiferenți, ipocrizia scriitorilor etc. Și e bine că nu iartă! Pentru că poezia fără mesaj în zilele noastre este un strigăt neauzit de nimeni, o compunere inutilă.

[…]

Poetul ar trebui citit și studiat cu atenția cuvenită unui artist ce are la îndemână un condei stăpânit pe deplin, absolut necesar pentru ca voiajul prin universul său poetic să marcheze și să lase însemne într-o lume în care atipicul e blamat. Dar lui Andrei Iorga nu-i pasă de reprobare și bine face când în volumul său Versuri în chingi de fier se ascund giuvaiere ce vor fi apreciate de orice cititor de literatură clasică.

(Alexandra Medaru, scriitoare)