Andrei Iorga a publicat poezii atât în reviste precum EgoPHobia și Revista Online de SF&F Galaxia 42, cât și în volumul colectiv Tramvaiul Poeziei (Editura Paralela 45, 2019).
O serie de comentarii favorabile la adresa lui Andrei Iorga au fost făcute de scriitori și critici deopotrivă:
Deocamdată, Duduman (Andrei Iorga) a fost publicat (în proză) doar printr-o povestire, Eroi fără voie, așa că nu e vreo exagerare când spun că nu-i consacrat încă. Totuși, acea povestire a fost atât de bună, încât m-a convins că el este Scriitorul Român de Fantasy (da, povestirea e science-fantasy, dar pe el îl percep ca scriitor de fantasy pur). Nu doar (potențial) cel mai bun dintre noi, ci singurul cu evidenta capacitate de a atinge fix acea cale de mijloc stil Sapkowski despre care vă spuneam. Este clar că poate crea o lume fantastică total originală, dar și credibilă, realistă și funcțională. La fel de complexă ca a lui Steven Erikson, dar fără stilul supra-încărcat – dimpotrivă, scriitura lui Duduman este tot atât de alertă pe cât e de captivantă. Andrei nu doar că poate scrie scene de luptă foarte bune și dialoguri naturale, dar și să le echilibreze cu narațiunea generală, cu descrieri bine dozate și cu excepționala sa atenție la detalii și subtilități culturale.
Miloș Dumbraci
Una dintre mențiuni se referă chiar la invitatul nostru, Andrei Duduman, pe care îl felicit cu această ocazie pentru nuveleta sa Eroi fără voie lucrată în cadrul atelierului (de creative writing SF&F n.n) și care prezintă o lume absolut spectaculoasă, o lume extrem de complexă, comparabilă la modul cel mai serios cu lumea Dune a lui Frank Herbert. Chiar dacă este de o întindere mult mai mică, ne prezintă o lume creată în cele mai mici detalii, adică toate obiectele, animalele, ființele, conceptele, filosofia lumii respective sunt noi. Nu avem aceleași arme ca pe Pământ. Nu avem aceiași zei, nu avem aceleași obiecte, nu avem aceleași obiceiuri, nu avem nimic. Andrei s-a străduit până la cel mai detaliu să ofere o lume creată de la cap la coadă și nu numai că s-a străduit, dar a și reușit.
Oliviu Crâznic
