Atelierul de confecționat povești fantastice – Monstruleți simpatici

Cine își mai amintește provocarea pe care v-am lansat-o la Atelierul de confecționat povești fantastice din noiembrie probabil că așteaptă cu nerăbdare și rezultatele. Cei care nu sunt încă la curent cu ce s-a întâmplat data trecută trebuie informați, așa că hai să facem o scurtă recapitulare.

Organizarea și participarea

Ca de obicei, Atelierul a fost organizat la ceainăria La un Ceai care ne-a primit la fel de bine ca de fiecare dată. Un aspect inedit al acestui eveniment a fost faptul că l-am organizam împreună cu Andreea Chebac de la Bookblog, unind astfel Atelierul cu evenimentul cultural Schimb de cărți. Așadar, au participat foarte mulți cititori și fani fideli ai Atelierelor, precum și numeroși tineri care susțin cultura românească.

Din partea Crux Publishing i-am avut pe Dan Rădoiu – maestrul de ceremonii -, și pe scriitorii Oliviu Crâznic și Șerban Andrei Mazilu. Nu au lipsit nici scriitoarea Simona Stoica, Iulia Albota sau Anamaria Virginia Bancea. Ne-au fost alături și tineri scriitori (Alexandru Max Orbescu și Cristinel Dadal), dar și două dintre cele mai active promotoare culturale din zona SF/F: Georgiana Vlădulescu și Ileana Andreea Drop. Sper că nu am uitat pe nimeni 🙂

Ideea

Dan Rădoiu, maestrul nostru drag, a provocat participanții la Atelier să născocească un dialog între două persoanje. Primul dintre ele a fost Ion – vampir din naștere și vânzător de hamsii în Centrul Vechi ca ocupație. Evident, Ion, ca orice vampir care se respectă, este alergic la usturoi. Cu toate acestea, el vinde hamsii cu mujdei ca metodă de purificare și auto-imunizare, pentru că tot ce își dorește Ion de la lunga sa existență este să devină… uman.

Al doilea personaj al povestirii este un client oarecare, lăsat la libera alegere a fiecărui participant la Atelier.

Cadrul povestirii este Centrul vechi Bucureștean într-o zi toridă de vară.

Provocarea

Așa cum ziceam, Dan le-a ațâțat imaginația participanților și abilitatea lor de a scrie un scurt dialog acolo, pe loc. Ce a ieșit? Ei bine…

Rezultatele

Majoritatea celor prezenți la Atelierul de confecționat povești fantastice au fost încântați de sarcină și s-au pus voinicește pe scris. După ce toți au terminat de așternut pe hârtie interacțiunea dintre vampirul Ion și celălalt personaj, ne-am apucat să citim frumos și cu voce tare toate dialogurile. Ca de obicei, creativitatea participanților noștri a întrecut orice așteptări, așa că vă dați seama că s-a lăsat cu hohote interminabile de râs, aplauze și multe poze.

Concluzia

Pentru că ne-am distrat mult prea bine la acest eveniment, împreună cu Dan Rădoiu le-am mai lansat participanților o propunere: să ne trimită pasajele concepute în cadrul Atelierului de confecționat povești fantastice, iar noi le vom publica pe site-ul editurii. Avem în acest moment cinci curajoși care ne-au trimis textele lor, așa că citiți și vă minunați și voi!

PAM PAM PAM!

1. CRISTIAN DAVID MATEI

– Buna seara, Ioane! Cum merge vanzarea?

– Pana acum multumitor… Ce doriti? Ca de obicei?

– Neah… In seara asta am chef de-o portie dubla… Cu extra mujdei…

– Poftiti… Dupa bunul plac… Mancati cu grija!

– Multumesc frumos… Spor la vanzare… Ne revedem maine seara… La aceeasi ora…

***

2. IOANA ISPAS

Luna plină îl privea indiferentă. Ion Petre continuă să numere hamsiile pe care le punea în paharul de hârtie și strâmbă ușor nasul la mirosul de usturoi. Clientul tropăie nerăbdător:

-Hai dom’le mai repede, că nu le pescuiești acuma! Mă așteaptă fata mai încolo.

Atent să nu murdărească manșeta albă a cămășii, Ion și-ar fi dorit să scoată colții amenințători în fața mârlanului. Își ascunde iritarea sub un ton indiferent:

– Mâncați cu grijă!

– Bine bă, crezi că nu știu să mănânc?

Clientul îi întoarce furios spatele, fără să aprecieze sfatul gratuit. În pas alert servește o hamsie și brusc se clatină. Ion îl prinde și încearcă să scoată osul.

– Mor, mor, declară cu voce gâtuită clientul.

– Zău, ești chiar pesimist. Promit că te voi salva, voi face tot ce-mi stă în putință.

După 5 minute nereușite, Ion se îndoiește că-l mai poate salva.

– Fac orice să trăiesc!

– Orice?

Ion face gestul suprem, îl mușcă pentru a-l transforma. Numai că usturoiul împiedică reușita procesului și în plus, clientul îl atacă pe Ion.

***

3. IONUȚ PURICE

Ion Petre: – Serviți cu atenție!

Cornel: – Am să servesc destule hamsii să mă satur pentru toată viața.

Ion Petre: – Pentru toată viața pământeană …

Cornel: – Ai dreptate. În cea venusiană mă voi sătura de hamsii venusiene …

Ion Petre: …

***

4. GEORGIANA VLĂDULESCU

Parcurse cu grijă digul, atent să nu-și murdărească pantofii scumpi cu algele încă umede. Aqua se cățără pe stabilopozi, ajungând lângă el cu câteva clipe înainte de răsăritul soarelui.

– Ți-am adus cinci kilograme, așa cum ai cerut. Dar tu, Ioane, tu când o să te ții de cuvânt?

– Mai ai răbdare, scorpie. Încă n-a expirat contractul.

– Bine, Ioane, bine, ne vedem și mâine. Dar când voi putea umbla, o să te ccaut și tare rău o să-ți pară că m-ai pus să aștept atâta amar de vreme.

Ion n-o mai asculta. Luase deja sacul cu hamsii și îi întorsese spatele.

– Tare rău o să-ți pară, vampiraș! Praful o să se aleagă și de tine, și de taraba ta, murmură ea înainte să se arunce înapoi în mare.

***

5. CRISTINEL DADAL

Mirosul puternic de usturoi umplu în câteva clipe spaţiul sufocat de icoane al mansardei. Închise uşa în urma lui, îşi desfăcu papionul şi respiră adânc.

            Zâmbi în timp ce îşi turnă un pahar cu apă. Sorbind, simţi fiorul acela atât de familiar ca şi cum cineva şi-ar fi aprins o ţigară în pieptul său.

            — E sfinţită, să ştii! Poţi să ieşi!

            Poruncind cărnii să prindă contur, Iuda se materializă în fotoliu şi răspunse:

            — Nu mie ar trebui să îmi fie frică de tine!

            — Cine eşti?

            Iuda pipăi aerul cu degetele mâinii drepte apoi le strânse într-un singur punct.

            — Eu sunt primul!

            — Primul? Ar trebui să îţi spun tată? şi mai luă o gură din apa sfinţită în timp ce firişoare subţiri de fum îi transpirau pe gâtlej.

            — Nu încă! Cel puţin… nu atâta timp cât eu nu îţi pot spune Fiule…

            Ultimul cuvât îi arse pielea ca un tatuaj ratat. Iuda îl mirosea de la câţiva centimetri distanţă.

            — De ce? şuieră printre colţii excitaţi. De ce poşirca asta mincinoasă, de ce pozele cu Iisus? De ce usturoiul? De ce? urlă şi paharul din mâna lui Ion Petre se sparse.

            — Pentru că nu e bine! Pentru că vreau să fiu om! urlă.

            — Om?! Eu L-am trădat pe Fiul Omului şi am străbătut veacurile blestemat ca să te văd pe tine, fiul meu, că te hrăneşti cu usturoi?

            Se lipi de pielea lui ion ca un parfum scump.

            — Fiul meu… eu am trădat pentru ca voi, copiii mei, să vă hrăniţi cu oameni, cu fructul iubirii lui!

            Vocea lui Iuda îi străpunse carnea şi răsuna acum din interior.

            — Aceasta e povara mea… dulcele meu blestem. L-am iubit pe el şi L-am trădat din iubire… L-am ajutat să dovedească lumii că El este Fiul Tatălui iar El m-a blestemat să nu mă pot hrăni decât din fiii Lui. Înţelegi? îi şopti între măruntaie.

            Ion începu să plângă strângându-se de mijloc.

            — Nu pot! sughiţă. Înainte de a fi devenit fiul tău m-am născut fiul lui. Vreau să fiu om, să pot intra în biserică şi să fiu al lui.

            — Al luuuui? urlă Iuda şi se smulse din trupul lui Ion ca un altoi fierbinte. Se materializă lângă peretele de răsărit şi scuipă peste icoane.

            — Dumnezeul tău? Dumnezeul lor? icni şi apucă una dintre icoane cu mâinile sale veşnic tinere. O privi tremurând de ură şi îşi înfipse colţii imaculaţi în lemnul vopsit.

            — Tu crezi că eu nu cred în El? Mai mult decât zece generaţii de preoţi cred în El. Am fost acolo când l-a înviat pe Lazăr, am fost acolo când orbii, surzii şi ologii îi sărutau picioarele. Am fost acolo când făcea păsări din lutul Iordanului, le sufla viaţă şi le punea să cânte slavă Tatălui Său. Am fost acolo în grădină când l-am sărutat, am fost acolo după aceea când blestemaţii de arginţi mi-au atins pentru ultima oară pielea… am fost acolo când el şi ceilalţi patru şi-au dat ultima suflare pe cruci… da, au fost patru apostoli lângă el, dar binecuvântaţii părinţi ai bisericii au hotărât ulterior că 3 e o cifră mult mai bună… Tu îmi vorbeşti mie despre el? Poţi să crezi cât vrei. Dar unde este El? De două mii de ani doarme iar eu nu cunosc odihnă.

            Ion căzu la pământ îndoindu-se ca un fetus supradimensionat.

            — Te rooog…

            — Nuu! urlă Iuda. Nu mă ruga. Nu pe mine. Dacă voiam biserici şi rugăciuni le aveam. Eu vreau doar să îmi văd copiii în picioare şi – trăgând perdelele şi privind pe stradă la trecători – la aceeaşi masă!

***

Ei bine dragilor, cam așa ne-am distrat noi la Atelierul de confecționat povești fantastice.

Ne vedem în ianuarie cu o nouă provocare și noi idei năstrușnice! Până atunci, sărbători fericite și #trăițifantastic!