Romanul Miezul nopții în cartierul felinarelor stinse de George Cornilă este una dintre marile cărți ale literaturii române contemporane care va face istorie. Nu se îndoiește nimeni de asta.
Scriitorul Germin Petcu ne spune astăzi în câteva cuvinte de ce acest roman reprezintă lectură obligatorie pentru toți cei care se regăsesc în lumile create de scriitori legendari de talia lui Proust, Joyce și (zicem noi) H. Miller sau Garcia Marquez.
Miezul nopții în cartierul felinarelor stinse… simply delivers
Prima surpriză plăcută – Expurgo. Un citat, pe care aș putea să îl reproduc din memorie la orice oră, mi-a semnalizat faptul că George Cornilă scrie pe gustul meu. A doua – Diluvium. Dincolo de o pagină colosală care, prin simpla ei prezență, a justificat existența întregului roman, am rămas cu convingerea ca acel condei scrie pentru mine. A treia și cea mai mare – o opinie similară alei mele, conform căreia Evanghelia după Isus Cristos a lui Saramago este, probabil, cea mai bună carte scrisă vreodată. Așadar, sold. Doar că lucrurile nu aveau să se oprească aici. Pe măsură ce a mai trecut timpul, am ajuns să interacționez (mai degrabă indirect) cu autorul, descoperind astfel că doi dintre zeii literaturii cărora mă închin – Saramago și Proust – ocupă și podiumul lui.
Prin urmare, atunci când editorul m-a întrebat dacă vreau să citesc ceva nou semnat de George Cornilă, răspunsul nu putea fi decât afirmativ. Am ştiut că I was in for a feast încă din clipa în care mi-au căzut ochii asupra titlului: Miezul nopții în cartierul felinarelor stinse. De la primele pagini au apărut trimiteri către opera proustiană (unul dintre personajele pe care le-am iubit este Swann), ochiul alunecându-mi din ce în ce mai repede pe pagină, căutând cu nesaț propoziția următoare, paragraful următor, pagina care vine.
Doar că autorul a avut măiestria să-mi tempereze graba, propunând-mi un traseu circumvolut, un itinerariu ale cărui meandre mă purtau când între personaje, când în timp, oscilând între înainte și înapoi, între trecut și prezent, între un acum trăit intens și un viitor al promisiunilor. La fel ca și Maestrul, George Cornilă nu se dă în lături de la nimic.
Plasând-și acţiunea într-un Amsterdam al pierzaniei și un Rotterdam al adolescenței, căutând timpul pierdut, oportunitățile și speranțele ce au pierit odată cu el, autorul ne poartă printr-un întreg univers (imaginar, pe ici pe colo și aproape autobiografic, din când în când) al umanului, capabil de momente de glorie sublimă, ce-și găsesc materializarea în artă, dar și de josnicie, perfect simbolizată de canalele metropolei, de traficul de orice ar putea fi traficat în Amsterdam, precum și de imundul lumii sexului.
Am fost astfel purtat din Estonia în Serbia, Croația și Bosnia, din mediul umed și aproape opresiv al Țărilor de Jos în cel fierbinte al deșertului african, din închisoare în internat, de la infracțiune și crimă la abnegație și sacrificiu de sine, de la promisiuni calcate în picioare la destin manifest atunci când speranţa era deja moartă și îngropată sub o lespede mai degrabă sordidă decât solemnă.
Într-un cuvânt, am primit ce am sperat că o sa primesc and then some, având în vedere scara la care scrie George Cornilă, deoarece căutarea lui se întinde febril pe aproape cinci sute de pagini de dialog alternat cu introspecție, de imaginar atât de impregnat în real încât tu, sărman cititor, nu știi unde să tragi granița între cele două.
Nu aș ști să răspund acum unei întrebări grele, anume care dintre operele lui George Cornilă mi-a plăcut cel mai mult. Aș putea zice că nu este ultima, ci prima, ori a doua, ori toate la un loc. Dar, ce știu să spun cu siguranță este că George Cornilă este un condei pe care îl voi urmări în continuare, deoarece… he simply delivers.
G. P. Ermin este, inter alia, mecanic şi electrician auto, dar şi absolvent de istorie, fost drummer într-o trupa de rock turbat, precum şi actual avocat, fost DJ în urbea natală dar şi fost profesor de limbi străine, actual scriitor de literatură science-fiction și herald al diverselor tipuri de apocalipse, de la cea provocată de IA până la cea provocată de dispariția albinelor. Are un master în mentalităţi, ceea ce explică faptul că până şi editoarea lui spune că are mintea-n colţuri. În timp ce se chinuie să continue Trilogia I. A. (care, momentan, conține volumele Evanghelia după Crist 2.0 și Ultimul înger – Prima I. A.), și se bucură de Premiul Vladimir Colin pentru nuvela SF Făt Frumos vs. Darth Vader, G. P. Ermin scrie articole de opinie, critică literară, proză scurtă și recomandări culturale pentru diverse reviste și platforme online și offline.
