Povești de groază, monștri și teme recurente în literatura horror

Granița dintre groază și extaz este una foarte fină. Bătăi de inimă gălăgioase, respirație tăiată, piele de găină și o senzație stranie în stomac. Poate că nu ar trebui să ne mire prea tare faptul că această descriere se potrivește în egală măsură sentimentelor de teamă și iubire. Pentru că oamenii iubesc să se teamă. La fel de mult cum iubesc filmele horror, anumite povești de groază și nenumărate motive/teme din literatura de gen.

Așa că haideți să vorbim azi despre creaturi fantastice, creaturi de groază, povești horror – și, mai ales, despre temele și motivele care ne dau fiori de plăcere în poveștile de groază pe care le iubim!

Temele recurente pe care le iubim în poveștile de groază

1. Povești de groază cu și despre stafii

Cine nu s-a întrebat măcar o dată dacă este sau nu cu adevărat singur în camera aceea întunecată? S-a auzit ceva? E cineva acolo? Desigur că aceste întrebări și fiorii care vin la pachet cu ele ne sunt familiare tuturor.

Suntem în mare parte de acord că stafiile au fost cândva oameni ca și noi, doar că din ei nu a mai rămas decât un ecou rece. Fantomele sunt descrise de obicei ca apariții nebuloase ce poartă chipul trupului lor de odinioară, deși acum nu mai au formă fizică. Sau, dacă e să ne luăm după imaginația altora, ele pot apărea ca simple cearșafuri albe ce plutesc prin beznă. Uneori, sunt prietenoase și simpatice, dar, de cele mai multe ori, sunt aici pentru a ne înspăimânta și chinui.

Vouă vă este frică de stafii? Sunt sufletele morților blocați în lumea celor vii prietenoase sau periculoase? Ați lăsa stafia unui stră-stră-unchi decedat să vă posede trupul sau ați chema de grabă Vânătorii de Fantome?

2. Povești horror cu vampiri

Aveți grijă pe cine lăsați să se apropie noaptea de gâturile voastre, căci pentru unii ar putea părea apetisante. Vampirii (cunoscuți în plan local și sub numele de „moroi”), sunt poate cele mai renumite creaturi mitice, lorzi și ducese ale nopții, seducători și însetați sânge din povești de groază vechi de când lumea.

Unele legende spun că mușcătura unui vampir te va transforma într-unul de-ai lor. În altele, un vampir îți va bea tot sângele și îți va abandona trupul. Sau poate că este pur și simplu alegerea vampirului ce dorește să se întâmple cu prada sa.

Vampirii au o groază de reprezentanți celebri, atât în cinematografie, cât și în literatură, fie că vorbim de Contele Dracula, de Nosferatu sau de personajele cu piele strălucitoare dintr-o anume serie de filme. Printre cele mai vechi personaje din poveștile de groază de pretutindeni, vampirii încă sunt foarte populari, deși ne-am cam obișnuit cu ei.

Însă cei la care ar trebui să ne gândim mai des sunt cei pe care nu îi cunoaștem. Cei ascunși în umbre, la pândă. O privire iscoditoare, o atingere suavă și un zâmbet ce le scoate la iveală renumiții colți vor fi suficiente pentru a te transforma în următoarea lor victimă.

3. Povești de groază cu vârcolaci

Desigur că nu putem vorbi despre cei menționați la punctul anterior fără să îi aducem în discuție și pe cei care de multe ori sunt priviți drept rivalii lor cei mai de temut. Vârcolacul însă este un vânător foarte diferit. Nu te va seduce și nici măcar nu îți va vorbi, ci te va alerga pur și simplu. Și nu vei putea scăpa, căci viteza, forța și agilitatea acestuia îl fac unul dintre cei mai feroce prădători.

Spre deosebire de majoritatea monștrilor ce mișună prin coșmaruri, vârcolacii sunt, în majoritatea timpului, oameni. Sau la această concluzie am ajuns în unanimitate, cu notabila excepție a scriitorului Robert E. Howard, care a emis ipoteza că vârcolacul nu este un om ce se transformă din când în când în fiară, ci o fiară care se transformă din când în când în om. Una dintre cele mai fascinante povești horror de care se pot bucura cititorii de pretutindeni, Proscrisul (prezent în antologia Metamorfoze) schimbă total perspectiva asupra vârcolacului așa cum și-a imaginat-o Hollywood-ul mai apoi.

Dar dacă e să credem majoritatea poveștilor de groază despre fiare supranaturale, vârcolacii sunt totuși oameni. Un argument bun în favoarea acestei teorii este însăși Slievi – protagonista seriei În cercul fiarei. Tânăra noastră este pe jumătate kirb, pe jumătate om, aceasta fiind starea ei naturală. Nu are nevoie de lună plină ca să se transforme, deși cei care se plimbă prin Noctia (mai ales cu gânduri rele) au nevoie de tot norocul din lume (și un ghid de călătorie prin pădure) pentru a supraviețui întâlnirii cu ea.

În fine, chiar dacă Slievi e o formă mai avansată de vârcolac, cel clasic este un om, până când razele unei luni pline îl atinge, declanșând blestemul și eliberând bestia din adâncul său.

Evident că o persoană predispusă la analize profunde ar putea spune că vârcolacii oferă o metaforă pentru dualitatea omului, prins între civilizație și pornirile animalice. Să avem totuși grijă cât de mult ne lăsăm purtați de asemenea gânduri, căci dacă nu suntem pe fază, atunci când se lasă seara, riscăm să dăm nas în nas cu metafora în carne și oase. Și blană, bineînțeles. Și mai ales, colți.

4. Povești de groază cu demoni

Iată că ne aventurăm și mai adânc în tenebre și ajungem la cei ce se trag chiar din focurile Infernului. Demonii “posedă” printre cele mai vechi și mai înspăimântătoare povești de groază scrise de oameni din toate timpurile și civilizațiile. Deci ceva, ceva tot trebuie să fie, nu?

Torționari sau farsori ai lumii de apoi, demonii se strecoară în lumea noastră pentru a aduce cu ei haos, ispite și suferință. Foarte rar auzi ca aceștia să își arate chipul în fața vreunui muritor, preferând mai de grabă să se ascundă în beznă și să își ducă la îndeplinire planurile necurate neștiuți de nimeni. Odată ce un demon se instalează în tine și-ți posedă trupul și mintea, s-ar putea ca unica ta șansă să fie intervenția cât mai rapidă a unui exorcist profesionist.

Cine știe însă câte victime nu au apucat să ceară ajutorul unui exorcist? Cine știe câți demoni umblă astăzi printre noi pe stradă, purtând pielea unor oameni ale căror suflete plâng fără să le audă nimeni? Privind la starea actuală a lumii, poate că nu ar fi chiar o nebunie să ne întrebăm dacă nu cumva este pe undeva și mâna unui demon foarte ingenios.

Demonii sunt prezenți din cele mai vechi timpuri în toate formele de expresie artistică, de la pictură la literatură și de la cinematografie la jocuri video. Unii sunt mai… clasici, dacă putem spune asta, umblând printre noi, posedându-i pe unii din semenii noștri, în timp ce alții ni se arată în toată splendoarea lor sinistră, fiind deloc subtili în înfățișare sau comportament. Unii sunt diafani și benevolenți – ca demonul ellore din seria Stăpânul umbrelor de Ana-Maria Negrilă. Alții sunt monstruoși de-a dreptul! Aici ne gândim la rasa de demoni tavuth, din seria Baladele Nlithie, dar despre ei vom discuta ceva mai jos, pentru că sunt într-o ligă numai a lor.

5. Poveștile de groază (sau mai puțin de groază) cu vrăjitoare și vraci

Am pus foarte multe întrebări până acum. Răspunsurile însă sunt un lucru mult mai rar. Dar dacă ni le-am dori cu adevărat, știm cu toții unde le-am putea găsi. Vorba cântecului: „poți să întrebi, dacă vrei, vrăjitoarele”.

Vrăjitoarele și vracii sunt cei care cunosc secretele naturii și magiei atât de bine, încât le pot folosi în favoarea lor. Și cum cunoașterea înseamnă putere, puterea lor i-a speriat pe mulți de-a lungul timpului. De aici și secolele de persecuție, crimele din Salem și Marea Inchiziție. Și cu toate acestea, sunt încă aici. Singurele personaje mistice pe care astăzi le poți contacta direct pe internet.

Dacă ai probleme cu forțele oculte, atunci o vrăjitoare ar putea fi ajutorul de care ai nevoie. Însă ai mare grijă, căci orice strop de magie vine cu un preț. Un preț pe care ai face bine să te asiguri de la bun început că ești pregătit și capabil să îl plătești. Altfel s-ar putea doar să schimbi un necaz pe un blestem. Romanul Confesiunile domnului Freejoy ilustrează foarte bine cât de puternică poate deveni fascinația unora pentru magie neagră, ocult, supranatural și ritualuri întunecate. Evident, cum un rău nu vine niciodată singur, când te apuci de magie neagră, ai grijă să nu invoci și vreun demon sau vreun zeu al haosului la tine în oraș, că bine n-o să-ți fie.

6. Povești horror cu zombie

Și ce ar fi dacă morții ar reveni la viață? Doar că nu chiar la viața lor de dinainte, nu chiar vii, dar nici morți. Undeva între. Cadavre în putrefacție, umblând mânate de un instinct primar și… cam atât.

La prima vedere, ai tinde să crezi că un zombie nu este tocmai cea mai înfiorătoare amenințare. Mai ales comparându-l cu cei anterior menționați în această listă. Nu este agil, nu este nici pe departe seducător, nu posedă pe nimeni și nici nu pune la cale planuri malefice și elaborate. Cu toate astea, nimeni nu se gândește cum să se pregătească pentru apocalipsa vampirilor sau a vârcolacilor. Cu toții însă ne-am întrebat măcar o dată ce am face dacă ar fi să vină ziua în care mormintele se vor fi deschis și apocalipsa zombie va fi început. Mulți își imaginează povești de groază cu zombie, în timp ce alții își imaginează scenarii amuzante sau complexe de supraviețuire. Ambele categorii însă iau zombie în serios. Așa cum probabil știți, una dintre seriile cruxiene care tratează problema neviilor în cele mai înfiorătoare detalii este seria Cronici din Voss.

Poate că tocmai simplitatea unui zombie îl face să fie atât de înfricoșător. Simplitatea și faptul că foarte rar se vorbește de câte un zombie solitar. De obicei, e vorba de câte un cimitir întreg. Proști, lenți și în descompunere. Dar mulți.

7. Povești horror cu și despre locuri bântuite

Chiar dacă până acum lista noastră de teme comune poveștilor de groază și literaturii horror în general a fost exclusiv antropomorfă, ar fi o crimă de neiertat să o încheiem fără să menționăm și faimoasele locuri bântuite. Cu atât mai mult cu cât, așa cum știm cu toții, atunci când joci jocuri oculte, este important să îți alegi cu grijă terenul.

Toată lumea a auzit cel puțin o dată de un astfel de loc. De o casă părăsită în care a murit vreo bătrână misterioasă, de vreun castel blestemat sau de vreo fabrică abandonată unde încă se mai aud vocile muncitorilor pierduți la cutremur. Sunt legende printre care trăim zi de zi și pe care adesea le luăm în derâdere.

Până când ajungem într-un asemenea loc și începem să auzim fiecare scârțâit de dușumea și să simțim fiecare curent de aer. Și întrebările apar negreșit. Geamul ăla nu era închis acum câteva clipe? Cine a mutat scaunul? Unde a dispărut scrumiera? Cine a stins lumina? Avem numai fantome sau în clădire s-a strecurat și un poltergeist?

Frica, plăcerea, poveștile de groază și Halloween-ul

Frica este o superputere. Atunci când ne cuprinde, ne simțim mai agili și mai prezenți ca niciodată. Și poate că tocmai acesta este motivul pentru care îndrăgim atât de mult poveștile capabile să ne umple de spaimă.

Ne plac poveștile de groază dintr-o serie de motive, printre care descărcarea de adrenalină și emoțiile provocate de confruntarea cu temerile într-un mediu sigur și controlat. În esență, poveștile horror ne oferă o oportunitate de a experimenta frica și tensiunea, urmate de un sentiment profund de ușurare, fără a păți nimic cu adevărat.

În plus, evenimente ca Halloween-ul ne demonstrează că pasiunile noastre pentru macabru, supranatural, necunoscut și înspăimântător ne consolidează legăturile sociale cu ceilalți, prin pasiuni și experiențe comune. Pe lângă satisfacția estetică și artistică, poveștile de groază permit explorarea subconștientului (personal și colectiv), abordând teme profunde și frici universale, oferind astfel o formă de catarsis și punând în perspectivă problemele vieții reale. Cu alte cuvinte, expunându-ne la povești horror, devenim mai pregătiți să ne înfruntăm fricile și să gestionăm mai bine situațiile înspăimântătoare din viața reală.

Cum ne aflăm la finele lui octombrie, momentul acela din an în care ne arătăm aprecierea pentru tot ce este bizar, ocult sau macabru, avem ocazia  perfectă pentru a ne îndrepta atenția către câteva dintre temele recurente ce domină poveștile de groază.

Nu, ceea ce urmează nu este un top, căci ar fi de o prea mare nechibzuință să așezăm vampirii deasupra vârcolacilor sau invers. O asemenea practică ar duce la multe părți nemulțumite, lucru ce poate naște pericole. Așadar, vă propunem o simplă listă, în care ordinea este total aleatorie. Ca să fim cu toții fericiți (și în siguranță)!

Povești de groază de citit și iubit, tocmai bune de Halloween

Cam asta ne-a fost lista. Dar înainte să încheiem, nu putem să ne despărțim fără să vorbim puțin și de cărțile în care puteți găsi toate cele de mai sus și multe, foarte multe altele. Doar suntem pe site-ul Crux, nu-i așa?

Așadar, vi s-a făcut poftă de spaimă? Iată recomandările noastre pentru povești de groază scrise de autori români contemporani și o lectură bogată în sperieturi:

Povești de groază diverse, pentru toate gusturile

Pentru zombie, vârcolaci, monștri și demoni, vă invităm să citiți Ceasul fantasmelor a lui Oliviu Crâznic. Colecția de nuvele gotice, povești horror și istorisiri science-fiction garantează fiori reci pe șira spinării. A se citi cu lumina aprinsă!

Povești cu vârcolaci, mai mult suspans decât groază

Încă și mai mulți vârcolaci (plus una dintre cele mai bune povești semnate de Robert E. Howard – Proscrisul) veți găsi în antologia Metamorfoze, coordonată de Oliviu Crâznic și Andreea Sterea. Colecția cuprinde povești de groază scrise de legende ale literaturii fantasy și horror, printre altele, așa că veți avea parte de un “recital” de literatură universală de cea mai bună calitate.

Dacă ești în căutarea unei cărți care să-ți dea fiori de frică și încântare, “Metamorfoze” este alegerea perfectă. Cu povești semnate de titani ai literaturii precum Robert E. Howard, H. P. Lovecraft, Guy de Maupassant, Kipling, Walpole sau Arthur Conan Doyle, această antologie explorează tema licantropiei într-un mod unic. De la castele medievale la păduri întunecate, de la fiare cu chip de om la oameni ce se transformă în monștri, “Metamorfoze” este o mică bijuterie de literatură gotică ce te va ține treaz, tocmai bine ca să petreci un Halloween de neuitat. O lectură obligatorie pentru toți iubitorii de horror și supranatural.

Tot la capitolul oameni care se transformă în fiare, sau sunt fiare, nu ai voie să ratezi seria În cercul fiarei de Cezarina Anghilac. Pornește într-o călătorie plină de suspans și aventură prin pădurile întunecate ale Noctiei, unde soarele nu luminează niciodată, iar oamenii sunt amenințați de o molimă cumplită. Cu o atmosferă ce amintește de nopțile întunecate și apăsătoare de Halloween, această serie vă va ține cu sufletul la gură, explorând în cel mai mic detaliu teme de horror și supranatural. Pătrundeți într-un univers unde limitele dintre bine și rău sunt estompate, iar forțele răului își arată colții la orice pas. O lectură obligatorie pentru cei care iubesc literatura dark fantasy de calitate, căutând mereu fiorii plăcuți ai poveștilor bine scrise.

Suspans, adrenalină și povești de groază în universuri bizare

Pentru vrăjitoare și vraci, plus o porție extra de necromanți, zombie și demoni, pășiți cu grijă între paginile Cronicilor din Voss, seria dark fantasy semnată de Șerban-Andrei Mazilu. Cele două romane ale seriei fac furori printre iubitorii de fantastic întunecat cu elemente de ocult, magie neagră, supranatural, spiritualitate și aventuri pe măsură.

Pe de altă parte, Confesiunile domnului Freejoy, de Șerban Andrei Mazilu și Andreea Sterea, este o aventură nebunească într-un univers straniu, plin de enigme, pericole și entități din alte lumi, cu o atmosferă ce amintește de operele lui Lovecraft sau Gaiman. Cu fiecare pagină citită, romanul te va adânci într-o lume în care magia neagră, demonii și ritualurile se împletesc de minune cu misterele polițiste și poveștile de viață ale unor personaje memorabile. O combinație perfectă de dark academia, fantasy și horror, romanul este ideal pentru serile reci dinainte și după Halloween, când căutăm povești care să ne țină adrenalina la cote maxime.

Explorând lumi fantasy, dai și de câteva povești de groază strecurate printre celelalte

Magia, demonii, vrăjitorii și dragonii sunt la ei acasă, în seria Baladele Nlithiei, de Mircea Țara, dar și în romanele Stăpânul umbrelor – Trezirea și Stăpânul umbrelor – Zorii războiului, de Ana-Maria Negrilă. Dacă demonii de tip tavuth nu or să vă înghețe sângele în vine de spaimă, atunci poate că dragonii or să vă pună pe gânduri.

Și pentru o dietă cât mai diversificată, vă încurajăm să faceți cunoștință și cu personajele și întâmplările stranii din volumele Arlequine și Entropic ale lui George Cornilă, locuri propice de întâlnire pentru iezme, fiare, coșmaruri și otrăvuri, din lumea aceasta sau din alte lumi. Cele două volume de nuvele și povești de groază, proză scurtă fantasy, SF și realism magic fac deliciul tuturor iubitorilor de stranietate, de bizar și de mister.

Ei bine, acum că am aflat mai multe despre temele, motivele și monștrii cei mai populari din poveștile de groază, nu avem altceva de făcut decât să vă urăm lectură (și sperietură) plăcută!