Confesiunile domnului Freejoy își poartă cititorul printr-un oraș interbelic care nu există pe nicio hartă: Cadizul, cu felinare cu gaz, automobile lungi și negre, cluburi de noapte și clanuri mafiote care se luptă între ele. Peste această scenă gaslamp-noir, autorii toarnă un strat de groază lovecraftiană: religia e interzisă prin lege, dar dincolo de vălul realităţii, forfotesc demoni, fauri infernali, entități ale Haosului și un negustor de antichități care e cu mult mai mult decât pare.
Despre ce este romanul Confesiunile domnului Freejoy
Confesiunile domnului Freejoy este un roman dark fantasy, apărut în colecția de literatură fantasy a editurii Crux în 2023. Povestea combină misterul, horror-ul și noir-ul într-o poveste ce te ține cu sufletul la gură de la prima la ultima pagină.
Într-un tărâm unde magia și ocultismul sunt interzise, Adelind Ness și enigmaticul Ruan Freejoy pornesc într-o aventură periculoasă pentru a dezlega un lanț de sinucideri bizare. Secrete ascunse ies la iveală, iar limitele dintre real și imposibil se estompează pe fundalul unei lumi întunecate, în care e greu să faci diferența dintre monștrii umani și cei supranaturali.
Cartea e scrisă „la două mâini”, Andrei Mazilu și Andreea Sterea. Deși are legături istorico-mitice cu Cronicile din Voss (Anotimpul pumnalelor și Jocul necromanților), romanul este un stand-alone, pe care îl poți citi și înțelege independent de serie.
Romanul e țesut cu confesiuni, (majoritatea) fragmente din jurnalul lui Ruan Freejoy, care deschid fiecare capitol și dau titlul cărții. În ele, negustorul de antichități cântărește Binele și Răul, adevărul, moralitatea și natura umană, iar thriller-ul se adâncește, firesc, într-o meditație despre ce înseamnă, până la urmă, să fii om.
Lumea din Confesiunile domnului Freejoy
Deuxterre
Este republica în care se petrece povestea: o țară fictivă în care religia, cultele, sectele și practicile spirituale au fost interzise prin lege, iar autoritățile îi arestează chiar și pe curioși. Paradoxul central al cărții pornește de aici: într-o societate care a alungat credința, tocmai ocultul se dovedește a fi foarte real.
Cadiz
Capitala Deuxterre e o metropolă cu aer central-european interbelic. Dacă vrei o referință rapidă, Cadizul se simte ca un amestec de Praga și Viena (pentru fațadele habsburgice și atmosfera central-europeană) cu o tușă de Madrid și de Cádizul spaniol real, de la care împrumută numele și aerul sudic.
Cartierele Cadizului
Eastwatch
Cartierul elegant unde se află magazinul lui Ruan, dar și teritoriu disputat de clanurile interlope
Rivermill
Cartierul artiștilor, cu priveliște spre râu și un aer boem, cu case văruite în culori deschise
Ouestway
Cartierul academic și select al orașului, unde se ridică prestigioasa Universitate Berkley, cu catedrele ei
Central Square
Zonă centrală, cu vile de lux și clădiri superbe cu cupole din piatră albastră
Coldlight Span
Cel mai sinistru, un canion adânc cu lac de nisip negru și barăci dărăpănate
Obiective turistice din Cadiz
Dacă ai putea cumpăra un bilet spre Cadiz, iată locurile pe care ar merita să le bifezi odată ajuns în oraș:
Antique Fantastique (Eastwatch)
Magazinul de antichități al domnului Freejoy, care este și locuința lui și care, pentru anumiți clienți, poate fi și cafenea.
Clubul Fumătorilor de Pipă
Un club select și exclusiv masculin, unde se adună fumători de pipă și filosofi de ocazie. Aici își toca lunar o bună parte din venituri jurnalistul Amos Gould
Primăria Cadizului
Aici se află și Biroul de Planificare și Estetică Urbană, locul de muncă al lui Adelind, unde se plimbă avizele și se fac calculele urbei
Muzeul de Științe
Un adevărat monument al Cadizului, la a cărui nouă aripă lucrează Adelind, sub coordonarea arhitectului-șef Blin Townsend
Clădirea comună a Poliției și a Anadorului
Clădire emblematică, ridicată printre vilele din Central Square, cu o fațadă de ciment și sticlă dantelată elegant cu fier forjat vopsit auriu
Universitatea Berkley (Ouestway)
Inima academică a orașului, găzduiește catedrele de antropologie și de științe umane
Societatea pentru Cultură Contemporană din Cadiz
Spațiu de evenimente din oraș care găzduiește și cenaclul literar unde Adelind l-a cunoscut pe Amos Gould
Trio Plaza
Piațeta populară aflată la intersecția a trei străzi principale, plină de cafenele, magazine, galerii de artă, etc.
Muzeul de Istorii Monarhice
O clădire maiestuoasă în mijlocul unui parc modest, cu bănci și felinare de fier forjat în formă de lalele. E aproape mereu pustiu, fiindcă, după Rebeliune, a revizita trecutul monarhic al țării e privit ca un gest de prost gust.
Podul Ironpass
Hotarul dintre cartierul Rivermill și zona rurală, ultimul prag al civilizației cadiziene înainte de marea pustietate
Arhitectura și atmosfera din Cadiz
Fiindcă Adelind Ness este arhitectă, orașul e privit adesea cu ochi de specialist. Așa că dacă vrei să admiri Cadizul în toată splendoarea lui, mai ales la ceas de seară, Ade ți-ar recomanda să fii atent la următoarele elemente de arhitectură și decor:
- Fațadele Art Deco și habsburgice, ornate cu fier forjat auriu, ciment și sticlă
- Coloanele înalte, uși masive de mahon cu capete de leu aurite
- Cupolele din piatră albastră ce sclipesc în nuanțe de safir după ploaie
- Vilele cu grădini de trandafiri sălbatici în Central Square
- Palatele universitare și conacele private
- Canionul industrial Coldlight Span, cu barăci și șoproane, deși aici nu ar trebui să calci fără un motiv solid și cel puțin două gărzi de corp
Atmosfera sonoră și vizuală completează tabloul: felinare cu gaz, automobile lungi și negre, gramofoane care revarsă o muzică de epocă (flaut, pian, trompetă, contrabas în acorduri tânguitoare), o adevărată eră a jazz-ului și a blues-ului. Peste toate plutește un noir dens, cinematografic, în descendența lui Chandler.
Un mic detaliu care spune totul despre tonul cărții: în pivnița plină cu butoaie de vin, rom și whisky a lui Ruan, există o ușă veche pe care musafirii au interdicția absolută de a o deschide
Istorie și politică
Cadizul a avut parte de o istorie zbuciumată, iar ea explică de ce lumea arată așa cum arată azi.
- Monarhia Krun, cu ultimul rege pomenit, Krun al XVIII-lea
- Marea Rebeliune, evenimentul de acum aproximativ o sută de ani care a răsturnat monarhia și a interzis religia
- Republica, regimul instalat după Rebeliune, cu procuror, primărie și sindicate
- Anador, instituția specială născută din Rebeliune, care se ocupă exclusiv de cazurile ce țin de supranatural și veghează ca practicile interzise să rămână așa
- Procurorul Republicii, autoritatea supremă a noii ordini de după Rebeliune
- Sindicatele, forță a noii societăți cadiziene, cu diverși corupți prinși în jocurile de culise ale orașului
Cosmologia: Infernul și Cercurile
Dincolo de realitatea cotidiană, cartea dezvăluie o cosmologie de tip dantesc, o coborâre prin Cercurile Infernului. Fiecare Cerc e guvernat de un Lord infernal și legat de un păcat capital, iar între ele se poartă un joc politic de emisari, favoruri și târguri. Nu se poate intra și nu se poate ieși dintr-un Cerc pe căi obișnuite, așa că ai nevoie de ajutoare. Iată câteva repere ale Infernului:
Cercurile Infernului
Sunt organizate dantesc, fiecare legat de un păcat
Sheol
Cercul Trândăviei
Stygia
Cercul asociat Lăcomiei
Kappagas
Un cimitir fără sfârșit
Lordul Abaddon
Stăpânul Sheolului
Lordul Mammon
Demonul asociat cu Lăcomia
Eternul Război
Se poartă între taberele Binelui și ale Răului încă din zorii Creației
Notă: Multe dintre numele din roman se sprijină pe demonologie autentică.
Mammon
- Reprezintă bogăția și lăcomia.
- A devenit simbolul banilor iubiți prea mult.
- Apare în scrierile Noului Testament.
Abaddon
- Numele înseamnă distrugere/distrugătorul.
- Este un înger sau un demon al abisului.
- Conduce lăcustele din cartea Apocalipsei.
Sheol
- Este locul unde merg morții în Biblia ebraică.
- Un tărâm subteran și întunecat, unde morții ajung sub formă de umbre
- Nu este un Iad al chinurilor veșnice, ci un mormând colectiv
- Vine de la râul Styx din mitologia greacă.
- Râul leagă lumea vie de lumea morților (Hades).
- Nu trebuie confundată cu imperiul morților din jocul de rol Wraith: The Oblivion (din lumea World of Darkness) sau cu regatul antic și decăzut din universul lui Conan Barbarul, creat de Robert E. Howard.
Haosul: groaza de dincolo de stele
Sub Infernul ierarhic mai există un etaj, iar acesta e pur lovecraftian. Haosul e domeniul unor entități care domină întunericul de dincolo de stele. Spre deosebire de demonii Infernului, care fac târguri și respectă ierarhii, zeii Haosului vor un singur lucru: să invadeze Existența ca să o distrugă. Ce trebuie să știi despre Haos:
- Entitățile Haosului, ființe cosmice de dincolo de stele, infinit mai puternice decât muritorii
- Limba Haosului, un șuvoi de sunete imposibil de rostit de un om, consemnat în notițe pe care doar inițiații le pot descifra
- Accesarea Haosului, un act autodistructiv care înseamnă pierderea controlului asupra propriei existențe, demență și, în final, apocalipsă
Oamenii care forțează granițele realității căutând cunoașterea profundă ajung să descopere adevăruri insuportabile sau să înfrunte aceste entități superioare sinistre.
Entități și ființe misterioase
Lumea romanului mișună de prezențe supranaturale, de la Lorzi infernali la întrupări ale abstracțiilor și oameni care nu sunt tocmai de pe lumea asta:
Stăpânii Cercurilor, precum Mammon și Abaddon
Demonii-fierari care făuresc artefacte infernale
Faurul-șef al lui Abaddon, cel mai priceput dintre faurii veșnici, creatorul Pirovingianului; semnătura lui e o pentagramă distorsionată
Demon gigant, „Mare Maestru” și căpitan în armata lui Mammon, ascuns printre muritori sub identitatea unui profesor universitar din Cadiz
Un khalysim care apare în toate cărţile publicate de Andrei Mazilu (mai puțin Anotimpul pumnalelor), întruparea Mâniei (Furiei), un „munte mobil”, sălbatic în luptă și fanatic în intenţia lui de a păstra balanța Creației
Tot khalysim, ființa „creată din Gelozie și Invidie”, disprețuită chiar și de semenii ei
Oameni dintr-o altă realitate, de pe un alt Pământ, ale căror destine au fost pecetluite pentru că părinții lor au încheiat târguri cu demoni. Protagoniști ai romanului The Angellove Society: Crux, romanul de debut al lui Andrei Mazilu, publicat în Statele Unite
Legendarul inspector de Miliție din multiversul Voss, care li se alătură protagoniștilor (el știe cum!) din Deuxterre
O domnișoara stranie cu păr albastru și mișcări feline, care e pe rând bartender, majordom, secretară, asistentă, șofer și bodyguard al domnului Freejoy, și care e, evident, mai mult decât pare
Notă: Errementari înseamnă fierar în limba bască și e titlul unui film basc din 2017 despre un fierar și diavol, o trimitere savuroasă pentru un demon-faur.
Magie, ritualuri și artefacte
Pe cât e de interzisă, pe atât e de puternică magia din Cadiz. Dincolo de suvenirurile pe care le vinde Ruan turiștilor și curioșilor, există aici magie neagră, ritualuri înfricoșătoare și chiar comunități întregi, care numai cu asta se ocupă.
Pirovingianul
Pistolul-șarpe, arma vie și de coșmar a lui Ruan, făurită chiar de Errementari, care i se încolăcește pe braț și scuipă o limbă de foc, nu fără a-l răni și pe utilizator cu aceeași ocazie.
***
Puținii muritori care au îndrăznit să surprindă imaginea pirovingianului pe hârtie au fost ilustratorul editurii, Tudor Popa, pe coperta cărții, și scriitoarea Alina Voinea, în articolul despre aventuri și creaturi fantastice în cărțile Crux, dar pirovingianul nu prea stă să i se facă portretul. Andrei a mai pomenit această armă infernală și în alte scrieri, dar, până în acest moment, nu există o fotografie sau o reprezentare grafică realistă a pistolului-șarpe.
Obiecte de cult interzise
Talismane blestemate, idoli și amulete, unele autentice, dar cele mai multe, falsuri vândute credulilor din Cadiz
Decagonul cu rune
O cușcă nevăzută cu zece laturi, capabilă să anuleze pe loc puterea unei entități infernale scăpate de sub control.
Incantații și blesteme
Majoritatea în limbi neucunoscute, șiruri de sunete gâlgâite pe care doar inițiații le pot rosti fără să-și piardă mințile
Gnozii
Neamul gnod este tratat de restul Cadizului „cu neîncredere și ranchiună", membrii având trăsături fizice distincte. Sunt marginalizați pentru că sunt asociați cu practicarea directă a magiei.
Lumea interlopă
Dincolo de elementul supranatural, Cadizul e un oraș de gangsteri. Localnicii spun, cu jumătate de gură, că adevăratele forțe de ordine nu sunt polițiștii, ci clanurile.
- Cărbunarii, cel mai infam clan, stăpân peste Eastwatch
- Degetele Albastre, o altă bandă rivală
- Flax, drogul al cărui trafic alimentează conflictetle dintre clanuri
- Lorelei Sharp, figura care conduce ordinea interlopă din Eastwatch
Referințe și comparații
Romanul Confesiunile domnului Freejoy e o carte care face trimiteri (mai mult sau mai puțin directe) către o mulțime de titluri iubite din literatura universală. Dacă te întrebi cu ce seamănă, hai să vedem câteva repere!
Noir și hard-boiled
Scheletul de anchetă, detectivul excentric și replicile tăioase vin din marea tradiție a romanului polițist american.
- Raymond Chandler, cu Philip Marlowe (The Big Sleep, Farewell, My Lovely), pentru vocea cinică și orașul ca personaj.
- Dashiell Hammett (The Maltese Falcon, Red Harvest), părintele hard-boiled-ului și al detectivului dur, moral ambiguu
- James Ellroy (L.A. Confidential), pentru corupția instituțională și orașul putred pe dinăuntru
- Ecouri din Jim Butcher (seria Dresden Files), unde un detectiv bizar rezolvă cazuri oculte într-un oraș modern
Fantasy întunecat
Amestecul de crimă și supranatural a fost întotdeauna iubit de scriitori și cititori deopotrivă, ca să nu mai vorbim de seriale și jocuri video (adesea sursă primară de inspirațe pentru Andrei Mazilu).
- Neil Gaiman, pentru multiversul de zei și demoni (American Gods) și pentru atmosfera onirică și panteonul de entități (The Sandman)
- China Miéville (Perdido Street Station), pentru orașul-lume baroc și grotesc și pentru granițele care se estompează între realități
- P. Lovecraft și Clark Ashton Smith, pentru oroarea cosmică, entitățile de dincolo de stele și cultele care vor să le cheme în realitatea noastră
Gaslamp fantasy și decoruri hibride
Cadizul respiră prin felinare cu gaz, fațade Art Deco și atmosferă interbelică, cu accente de gotic victorian.
- Susanna Clarke (Jonathan Strange & Mr Norrell), reperul clasic al gaslamp fantasy-ului, cu magie tratată ca instituție a societății
- Gail Carriger (seria Parasol Protectorate), pentru eleganța victoriano-edwardiană împletită cu supranaturalul
- Cassandra Clare (The Infernal Devices), pentru orașul plin de mecanisme, demoni și societăți secrete
- Atmosfera de serial Penny Dreadful și farmecul întunecat al serialului Lucifer (Tom Kapinos), plus rețeaua de entități în pur spirit Marvelverse
Dark academia
Cartea are din plin ingredientele subgenului: universitatea Berkley, profesori cu vieți duble, și cel puțin un club select al elitelor care cochetează cu ocultul.
- Donna Tartt (The Secret History), matricea dark academia, cu grupul de studenți și profesorul care alunecă spre ritual și crimă
- Leigh Bardugo (Ninth House), pentru societățile secrete universitare care practică magie reală
- L. Rio (If We Were Villains), pentru estetica de elită intelectuală și moralitatea care se surpă
- Ecoul lovecraftian al Universității Miskatonic, unde cunoașterea interzisă costă mintea celui care o caută
Sperăm că ai avut un sejur plăcut în lumea din Confesiunile domnului Freejoy
Cadizul e un oraș pe care să-l vizitezi numai dacă ai chef de atmosferă și aventură. E genul de loc unde doi interlopi fac afaceri într-o cafenea de lux, un set de lingurițe de argint poartă un blestem, iar cel mai fermecător domn din încăpere e, de departe, cel mai periculos. Iar cel mai frumos e că, odată ce ai pășit pe străzile orașului, cu greu te mai desprinzi. Dacă articolul ăsta ți-a stârnit pofta de mister, ocult și un strop de umor negru, Confesiunile domnului Freejoy te așteaptă cu porțile larg deschise.
Descoperă întreg universul Voss (cel disponibil în limba română)
Andreea Sterea le este cunoscută cititorilor Crux Publishing ca persoana din spatele editurii: co-fondator și editor șef. De-a lungul timpului, Andreea a publicat articole de opinie, prezentări de carte și critică literară în revista editurii Crux Publishing, dar și alte publicații naționale. A coordonat antologia Metamorfoze (Crux Publishing, 2015) și a tradus nuvela Conan Barbarul – O vrăjitoare se va naște (Crux Publishing, 2016). Romanul Confesiunile domnului Freejoy, scris în colaborare cu Andrei Mazilu, este titlul ei de debut și un proiect literar foarte drag. Un an mai târziu, Andreea și-a pus numele și pe romanul SF ApIscalips, de G. P. Ermin, la care a colaborat cu o serie de știri și editoriale fictive, care umplu și completează lumea distopică imaginată de Germin.
