Nota bene: Aceasta nu este o recenzie clasică. A se citi cu un dram de sare și o felie de lămâie în tequila.
Romanul Gangland al (deja) consacratului autor de ficțiune science-fiction și fantasy Florin Pîtea a apărut pentru prima dată în 2006, când eu aveam 8 ani și mă jucam în curtea casei de-a chilia vrăjitoarei care prepară otrăvuri la ceaun. Am pus mâna pe el abia anul ăsta, la Bookfest, acolo unde am bântuit cel mai mult pe la standul editurii Crux Publishing, că prea aveau multe bunătăți.
Cum dragostea pentru cyberpunk m-a lovit de puțin timp, direct din vârful săgeții cupidonului responsabil pe partea de literatură, departamentul SFFH, am simțit că trebuie să pun mâna pe romanul ăsta, și-apoi, fie vorba între mine și domniile voastre, știam deja în ce mare fel scrie Florin Pîtea, fiindcă i-am citit volumele recente (Cartea cu scoarțe de argint ferecate, vol. I: Delirul încapsulat și vol. II: Motorul de căutare, dar și Fierul și fiara), așa că nici nu se punea problema să ratez ediția aceasta a romanului Gangland, cu o copertă superbă semnată de Tudor Popa.
Necazul face că, deși am cumpărat romanul Gangland la sfârșitul lui mai, rândul i-a venit abia acum, însă trebuie să mărturisesc cu bucurie că m-a ținut trează nopțile timp de o săptămână întreagă și-am înțeles, în clipa în care am dat și ultima filă, de ce a câștigat premiul Vladimir Colin pentru cel mai bun roman în 2008 și de ce e considerat un reper în literatura SF românească.
Gangland, o fotografie animată
Intru în pâine cu precizarea că nu e o lectură facilă. Există câteva pasaje descriptive foarte dense, inclusiv incipitul de trei pagini care joacă rolul unei fotografii animate; autorul nu ne aruncă direct în acțiune, ci mai întâi ne prezintă străzile și clădirile, gangurile, cotloanele și fațadele ciobite.
Cu cât înaintează în lectura cărții, cititorul are bucuria să descopere strat după strat de semnificații ale acestor decoruri, împachetate în metafore delicioase (“lumina ajunge atrofiată, bolnavă, zăbrelită”) și laitmotive solide (“rețea multietajată de cabluri, grătare metalice și țevi”), care construiesc o atmosferă est-europeană, postcyberpunk, caracterizată în special prin violență și haos, în care uzura și degradarea se îmbină firesc cu elementele high tech (wetware, IA-uri rebele, proiectare holografică, augmentări etc.), iar societatea, aflată deja într-un moment post-colaps, e prinsă în strădania reconstrucției, ori cel puțin a unei fragile tentative de supraviețuire.
Astfel, Gangland pare la început un spațiu urban distopic și izolat, dominat de o realitate plastică, ca dispozitiv foarte performant, introdus într-un organism în putrefacție, însă imediat ce facem cunoștință cu personajele, descoperim că lucrurile nu sunt ceea ce par.
Societatea e formată din adolescenți și copii (o alegere care pare menită să sporească șocul folosirii armelor, violenței extreme și strategiilor de supraviețuire, dar despre care ne convingem că are o utilitate aparte în economia textului), și e împărțită în grupări cu atribuții foarte bine stabilite, fiecare respectând cu sfințenie o serie de reguli nescrise și consensuri care nu fac decât să susțină ecosistemul orașului.
Există facțiunea Vârcolacilor, a Greilor, a Îngerilor, a Cârtițelor, a Degetelor-Verzi, și-apoi mai există și Ordinul Templierilor, din care fac parte și protagoniștii, trezorierul Enguerrand și părintele O’Blivion. Lor li se alătură micul Olivier, singurul copil din ultimul transport al hackerilor de șosele care vrea să se alăture facțiunii Templierilor.
După ce sediul Templierilor e atacat și ocupat, Enguerrand, O’Blivion și Olivier, singurii supraviețuitori ai măcelului, își însușesc misiunea de a se răzbuna pe facțiunea care i-a atacat și de a restaura Ordinul, însă pentru asta au nevoie de ajutor.
Pătrundem, așadar, în măruntaiele orașului, îi însoțim pe protagoniști în interacțiunile lor cu membrii celorlalte grupări și asistăm la o serie de evenimente a căror anvergură, așa cum se întâmplă în fiecare poveste bună, ni se relevă pe parcurs.
Relația dintre Enguerrand și O’Blivion trece prin transformări subtile
Evoluția celor trei este graduală. La început, sunt personaje marcate de pierderi recente și de o formare incompletă.
Confruntările cu liderii celorlalte bande și negocierea supraviețuirii îi forțează să își asume riscuri tot mai mari, să ia decizii care par impulsive sau imature, dar care în realitate le câștigă încrederea și sprijinul găștilor.
Relația dintre Enguerrand și O’Blivion trece prin transformări subtile pe măsură ce fiecare descoperă în celălalt atât un sprijin, cât și o sursă de presiune.
Ce mi s-a părut mie înduioșător a fost, în mod deosebit, grija pentru Olivier, un Templier în devenire, singura persoană în care atât Enguerrand, cât și O’Blivion își proiectează speranța reconstrucției, imaginea idealizată a viitorului Ordin al Templierilor. Olivier devine astfel, fără să fie pe deplin conștient, purtătorul unei moșteniri importante, iar în ciuda faptului că este foarte mic, își ia rolul în serios și acționează cu o nebănuită maturitate, arătând că e capabil să judece lucrurile la rece, să fie loial și să pună în balanță avantajele și dezavantajele fiecărui pas pe care protectorii lui îl fac în această călătorie.
Firele narative din Gangland și stilul unic al lui Florin Pîtea
Povestea celor trei Templieri e dublată de un fir secundar, cel al Mariei Alonso, o fostă agentă federală, văduvă și mamă devotată, care tocmai și-a pierdut job-ul și pe care dragostea față de copii și nevoia de a le asigura viitorul o împing să-și caute altul.
Așa ajunge să-l cunoască pe Nathaniel Murdoch, să se bată în stradă, în plină zi, cu o gașcă de zdrahoni și, eventual, să ia legătura cu o orbitală — persoană foarte bogată și excentrică, a cărei existență se desfășoară în totalitate pe orbită și mai cu seamă într-un program de realitate virtuală. Cum Maria și-a pierdut doar poziția, nu și abilitățile profesionale, ea acceptă misiunea de a-l găsi pe fiul dispărut al orbitalei și pornește în căutarea lui, spre Gangland.
Cele două fire narative sunt menținute în echilibru până spre final, când punctele de convergență dintre ele devin clare și creează un cadru coerent pentru încheiere. Structura romanului se bazează pe alternanța acestor planuri, ceea ce oferă o dinamică bună și evită monotonia unei singure perspective.
De ce recomand Gangland
Stilul lui Florin Pîtea este direct, cu descrieri suficient de precise pentru a contura spațiul, dar fără a-l sufoca în detalii tehnice. Accentul cade mai mult pe interacțiunile dintre personaje și pe consecințele deciziilor lor, decât pe explicarea în amănunt a tehnologiilor prezente, iar asta contribuie la o mai bună focalizare pe conflictele umane din spatele decorului postcyberpunk.
Nu cred că mai are rost să spun cât de mult mi-a plăcut romanul acesta, odată datorită abordării extrem de nișate (nu prea se scrie cyberpunk, darămite un cyberpunk distopic, postbelic, în care omenirea e puternic reconfigurată), încă o dată prin construcția de o arhitectură stilistică impresionantă (lejeritatea stilului, articularea frazei, încărcătura imaginilor), și, în cele din urmă, datorită temelor abordate.
Printre acestea se regăsesc lupta pentru supraviețuire, răzbunarea, dezintegrarea și reconstrucția identității, iubirea (pentru că e multă iubire între Enguerrand și O’Blivion, o să vedeți), dar mai ales, prietenia care, în cele din urmă, devansează toate încurcăturile și dificultățile.
Gabi Gabrinov (n.1997) este scriitoare și locuiește în Germania. A debutat literar în 2016, iar de atunci a publicat poezie, proză și texte în câteva antologii (Antologia Zugzwang anul II, III & IV, Antologia CSF 2022 & 2023, Antologia Utopiqa etc.), reviste online și tipărite (Familia, Revista CSF, Helion, Galaxia 42, Utopiqa, Proezia, EgoPHobia, Liternautica, Literomania, Rex Publica, Liternet etc.).
A urmat câteva cursuri de scriere creativă cu Andrei Crăciun, Cosmin Perța, Florin Iaru și Mihai Buzea. Este membră a clubului Helion din Timișoara și a cenaclului de WhatsApp Texte&Deep Shit. A publicat romanul psihologic Ftizie în 2023 la editura Ink Story și volumul de proză scurtă fantasy Povestiri din orașul Denici’Unde la editura Pavcon, distins cu Premiul Național ,,Adrian Rogoz” și cu premiul ,,Chrysalis” în cadrul Archipelacon 2025.
